Prefața de Florentin Smarandache
Pr. univ. dr. University of New Mexico - USA
Trubadurul spațiului rural
Cu antologia – bilanț Trubadur la porțile neamului, Ion I. Părăianu revine în atenția publicului iubitor de poezie, încercând să ofere o imagine de ansamblu a unui parcurs li-terar care-și lărgește mereu drumurile prin aderarea la un sistem de idei și norme esteti-ce îmbogățite continuu cu sensuri și motive noi, în forme și atitudini nu arareori sur-prinzătoare. Această imagine are ca trăsătură dominantă adâncirea expresivității lirice, dar și creionarea, realistă, a unui spațiu frământat de lumini și umbre de năzuințe lumi-noase și anxietăți într-o accentuată notă de originalitate. Poetul se definește, astfel, drept un tradiționalist într-o postmodernitate degringolată, oscilând între poezia intimistă și cea socială, între o abordare pastelată a naturii și invectivă cu iz politic, configurând o atmosferă în care fragilitatea și delicatețea ființei și a trăirilor ei se conjugă cu ironia, sarcasmul sau revolta, pentru a eșua, în cele din urmă, într-o resemnare deplin mioritică
Tematica rurală – satul ca centru al lumii și spațiu al propriei vieți – se pliază perfect pe modul liric de cunoaștere al poetului, pe contemplativitatea și meditația sa, oferind chei de decriptare, de descifrare a sensurilor existențiale ale unei comunități străvechi, cu practici ritualizate.
Casa, biserica, școala, copilăria, părinții, sătenii, muncile câmpului, anotimpurile și săr-bătorile tradiționale, prietenia și prietenii, dar și grădina, izvoarele, codrul, natura în general, cultivate cu exuberanță și nostalgie, apar într-o solemnitate simplă, deși specta-colul lor e plin de culoare și rafinament, punând în evidență un puternic sens etnic și moral, ceva din vocația gnomică și paremiologică a spiritului românesc. Starea sufle-tească iradiată creează impresia că ne aflăm acasă, într-un spațiu consensual al binelui, frumosului și adevărului, al familiarității cu divinitatea și natura.
Este, apoi, de relvat și capacitatea lui I. I. Părăianu de a condensa, în unele poezii, momente de autentică reverie, dar și de elogiu, secvențe de un dens dramatism al ideii, ori trăiri spiritualizate, uneori euforice, ca în versurile dedicate Limbii Române, lui Eminescu, Mărțișorului sau mamei, captând atenția lectorului și înălțându-l în sferele înalte ale trăirilor fabuloase. Predilecția pentru farmec și fermecător își găsește, uneori,
contraponderea în momente, când lucid realiste, în reflecții amare, dureroase sau izbuc-niri autoironice sau sarcasme, poetul demisficându-și propria condiția și sfârșind într-o atitudine sceptică, într-o stare difuză, de incertitudine.
Pe acest tipar al satului, privirile poetului se opresc pe fundalul unui cer sumbru, plin de înțelesuri și prevestiri tulburătoare. Este imaginea acelui spațiu labirinitic închis în sine, din care își iau zborul tainele lumii, ajungând până la urmă la acea însesinsre tra-gică, specifică Mioriței. Este, în fond, destinul interior al unui neam prins în schimbarea necontenită a Universului.
Cu Antologia Trubadur la porțile neamului, Ion I. Părăianu își conturează definitiv profilul liric, versurile antologate fiind expresia unei experiențe existențiale proprie, ca-re conferă prin ea însăși valoare textelor.
Florentin Smarandache
-->
Comentarii
Minunată prefață...Felicitări!
Mulțumesc ! Sărut mânușițele.