Trebuie ...
Trebuie ... trebuie să plec, nu vezi,
cum cerul meu,
îşi poartă ulii spre înalturi nevăzute,
şi taina pădurii m-aşteaptă,
în rugi, în genunchi ...
nopţi tăcute.
Voi pleca, nici norii nu-mi stau,
nu vreau pagini scrise ...
amintiri,
sunt timpuri ce vor şi mă dau
ca dor, iubito,
la ştiri.
Voi pleca să cresc în cuvinte,
pe drumuri şi cărări
neumblate,
mă clatin acum .... în secunde,
în patimi, iubito,
păcate.
Voi scrie în vers şi pe câmpuri,
voi scrie în fructe,
pe ramuri,
un timp ne va naşte, în muguri,
iubirea...
primită în daruri.
-->
Comentarii