Timpul mereu ne veghează,
Pe chipuri flori desenează.
Mângâie chipuri şi o floare
Nu ţine cont de nici o culoare.
Grăbit este mereu să plece,
Bate ceasul mai tare şi rece.
Rămân aici urmele vieţii tale,
Cele tăcute nu cele vocale.
Se adună pe aceeaşi cărare,
Cu bucurii sau cu supărare.
Poate te uiţi mai trist înapoi,
În suflet cu un cuvânt „noi”.
Timpul în inimi înfloreşte,
Copilăria prima povesteşte.
Trec prin el cu un larg surâs,
Deseori printre lacrimi am râs.
Nimic nu e veşnic, este amintire
Şi mireasma colorată de iubire.
-->
Comentarii