Gândul ce mă ţine deasupra de umbre
nu se aude, nu se vede, dar ştie totul,
unge cu mirul sfânt osul de înger
sub umerii ce poartă dezinvolt aripile.
Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare
lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură
de semnele suferinţei din trecut,
vindecă trupul de slăbiciunile lui
până se întrupează din nou vindecat
înlăuntrul cu solzi protectori.
Seducţiile tale de mentă sălbatică
intră sub piele ca iarba în gura coasei,
inima se plimbă prin piept
deschizând zăvoare ascunse,
să intre calul troian.
Treptat cetatea din mine se dărâmă.

Comentarii
Lecturat cu multa placere!
,Remarc:,seducţiile tale de mentă sălbatică".
un gand ce ne tine deasupra de umbre
seductiile -asemanate cu izul de menta salbatica si cetatea care se darama ne trimite la meditatie
frumos, meditativ FELICITARI!
Frumoase versuri!