În acelaşi loc de timp, lutul îşi întoarce plămada. A plouat
zilele astea, toate, în locul meu. Eu nu mai aveam cuvinte
să le storc.
Peticisem cerul cu ele, pentru suflet. Acum,
din verdele rămas întins pe dealurile de sub
pleoapele umflate de nesomnul viselor din
noapte, a răsărit soarele şi el zboară. Nimic
nu-i clinteşte fâlfâirile de aripi,
nici măcar dorul.
Se bucură de fâşia de albastru
aşezat în trepte
de nori
sau
de valuri
pe tărmul gândurilor mele.
25.08.2015, ora 13,12’

Comentarii
multumesc din suflet Lilioara, o zi minunata, Marius
Peticisem cerul cu ele, pentru suflet.
Superb!