Azi singur stau pe-o bancă și-aștept o amintire
Din zborul ei haotic spre mine să se-ndrepte,
Să îmi aducă aminte de drumul spre-mplinire,
De lunga scară a vieții și de-ale sale trepte.
De treptele iubirii ce le-am croit odată
Din dragostea-ți senină și din priviri curate,
Când ochii tăi albaștri o creangă mugurată
O dezmierdau alene cu sensibilitate.
Lumina și căldura din ei o-mpresurau
Și-n fiecare clipă un mugur deschidea,
Incet o mică floare și ramuri mici creșteau,
Si falnic trunchi iubirii în timp se împlinea.
Frumoasele mladite si albe flori bogate,
In bolta lui înaltă nu pregetau s-apară
I-am ingrijit din suflet mladite-nmiresmate
Urcând câte o treaptă din a vieții scară.
Dar o lumina albă c-o dulce strălucire
Inundă ale tale cele din urmă trepte,..
Azi singur stau pe-o bancă și-aștept o amintire
Din zborul ei haotic spre mine să se-ndrepte.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Frumoase versuri!
Multumesc frumos doamna Ion Rodica Nicoleta !
versificatie, rima si ritm aproape perfecte. Nu ma indoiesc ca sunt trecute prin sita gandului de mai multe ori. Claritatea imaginii vizuale este mirifica, as spune un poem despre anotim dar si despre iubire, asociate cum nu se poate mai bine. Limbajul folosit dovedeste educatie in cultura literara.Pentru primele incercari, minunat! Ceea ce promite un viitor fericit! Felicitari!