Cînd viața, crudă călătoare,
Așterne-n față un zid de uitare
Și, ca să-l spargi, în disperare,
În suflet ca să-ți pui alinare,
Sameni în inimă speranță,
Coaptă-n microunde, de rezonanță,
– Gînd la gînd, în consonanță –
Și crește-un firav fir de voință,
Aripi înălțînd, în avînt,
– Întărit de-un blînd cuvînt,
Adiat din ...ochi fermecați –
Și se-ncarcă cu ciorchini înfloriți.
Pe ramuri răsună un tril,
Precum într-o inimă de copil
Și, încîntat, fără măsură,
Zboară porumbei...pe gură.
MdRaesculum 11.11.2012
-->
Comentarii
Si tie ti-a iesit pe gura un...porumbel fermecator. Doar cu blinde cuvinte sa fii adiata! Cu drag
Aripi înălțînd, în avînt,
– Întărit de-un blînd cuvînt,
Adiat din ...ochi fermecați –
Și se-ncarcă cu ciorchini înfloriți.
Aripile sufletului sunt mai aproape de cer...frumos poem, Mircea!
Mulțumesc, doamna Victoria! Șă aveți alinare și certitudini la inimă! Cu drag
"
În suflet ca să-ți pui alinare,
Sameni în inimă speranță,'....
...FRUMOS...!....AM LECTURAT CU PLACERE POEMUL...!