E toamnă. Plouă. Bate vânt.
Cad frunze jalnic la pământ.
Pășesc prin codru și nu știu...
De ce... pe suflet mi-i pustiu.
Dar soare nu-i și vin iar nori,
Nici nu mai simt parfum de flori.
Nu zboară vesel fluturași,
Nu văd nici melci, nici greierași.
Nu cântă mândre păsărele,
Pe înverzite rămurele.
Călcând pe galbenul covor,
Aud «suspinul»… frunzelor.
E trist, urât și vremea-i rece,
Și înțeleg că viața… trece.

Comentarii
Mulțumesc, dragă Maria!
Deși tristă, toamna în versu-ți e frumoasă! Prețuire!
Mulțumesc mult, dna Emilia pentru lectură și apreciere!
Mulțumesc frumos, Mihaela!
Mulțumesc, Dorinel!
Mulțumesc, Aurelia! Sunt doar sentimente...M-am gândit la bătrâni...
Toamna e frumoasă, deși iubesc cel mai mult primăvara.
Tristețea mă cuprinde, zău,
Dar versu-i pe placul meu.