Tristeţea mea să fie trecătoare!
Plouă cu lacrimi de când ai plecat.
Un gol imens în suflet mi-ai lăsat,
Se prăbuşeşte cerul şi inima mă doare.
Sunt ca o pasăre cu aripa rănită,
Brusc zborul mi se frânge fără tine.
Umărul pe care plâng îmi face bine
E doar un vis, dorinţă ne-mplinită.
O ploaie rece, dureros pătrunde
Iar gândul meu se-ndreaptă către tine
Surăsul tău de înger din nopţile senine
Mi-e amintire vie , îl întălnesc oriunde.
Te chem şi te aştept ca pe o primăvară
În braţele-mi cu flori să vii cât mai e timp
Să-mi dăruiesti iubirea din noul anotimp
Şi-n mână-n mână-n noapte să prindem luna iară.
-->
Comentarii
Multumesc Lenus pentru lectura si cuvintele alese !
Cu stima, Dan
Ploaia lacrimilor
îngheţate de dor.
din tristeţea sufletului
să zâmbeşti...
si să iubeşti..
Multumesc pentru cadou si trecere !
Cu stima, Dan !
Multumesc Liliana, comentariul tau intotdeauna imi produce bucurie !
Cu drag, Dan
Incă o poezie frumoasă ! Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că ați găsit un umăr pe care să plângeți.Este reconfortant,cel puțin pentru mine,după atâta jale! Și acum ,ZÂMBEȘTE !!!!