Trudă
Trudesc în rînduri totul, când stoluri mă atacă,
pe pânza vieții mele cu lacrimi răstignite,
mă doare și secundă ce parcă-i timp în joacă,
trăirile ostile, înșelător topite.
Am desenat cetăți, toate-n trăiri frumoase,
sub anotimpuri care,s-au așezat în riduri,
chiar dacă-s ziduri vechi, sau uneori sunt roase,
eu mi-am trudit secunda, pe văi între nisipuri.
Mă bucură cuvântul pe care-l lasă zeii
și apa ploii care nu cade-n șovăire,
urăsc doar un veșmânt ce îmbracă fariseii,
zeițele păgâne,iubirea neiubire.
Trudesc un anotimp cu frunzele uscate,
doar ascultând un cântec, cândva purtat la maluri,
nu-mi ostoiesc eu visul, sub frunțile încruntate,
când albatrosul alb, rănit, mai zboară-n valuri.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc din suflet!
un poem superb, spunand multe, un poem pe care il consider izvor de emotii si de trairi pozitive!