Tu eşti
Tu eşti o ancoră de gând
În marea vieţii mele
Eşti piscul ce-l ating urcând
Pe scara vieţii grele
Eşti gândul ce-l aveam ascuns
În vasta lume sufletească
O lume vie, dar de nepătruns
Ţesută-n viaţa cea lumească
Eşti sfera mea de gând
În liniştea cea grea a nopţii
Când luna trece lunecând
Spre sfânt sălaşul sorţii
Din visul nopţii ai apărut
Ca o fantasmă neînţeleasă
Şi-ai prins conturul neştiut
În ziua cea mai luminoasă
Atinge valul ţărmul
Şi gândul mut apasă
De strajă stă eternul
La marea lumii masă.
-->
Comentarii
Like!
Multumesc domnule Muntean!
Multumesc Lenus, multumesc Aurora pentru apreciere ! Cu drag,
Plastic, vibrant, muzical.
M-aţi umplut de frumos!
Frumoase versuri!