Tu... Eu
Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,
Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
Şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă....
Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
Doar forţa singurătăţii în mireasma vântului şi a ierbii...
Uşor ţi-e numele, ca briza mării,
Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,
Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Un ţărm de mare pe care valurile
Se sparg în mii de bucăţi-destin!
Ştiu că dacă mi-ai strânge mâna ai fi fericit,
Ştii că dacă te-aş zări aş plânge...
Tu... Eu
Poem nocturn plutind într-un vis,
Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg
Iar moartea ar mirosi a salcie,
Mereu prea devreme,
Mereu prea târziu...
-->
Comentarii
Va multumesc, dragii mei, pentru lectura si popas.
Cu drag, Irina
Minunate versuri...Felicitări!
Cu prieteie Lenuş
Alunecam ca doua iluzii,
Suntem in acelasi gand si nu ne vedem,
Traversam aceeasi unda scaldata-n campiile de vis
Si flacarile ei in fata noastra se inalta
.......................................................
Tu, eu, jumatatile intregului! Multumesc pentru lectura si aprecieri, Dan.
O zi minunata!
Tu... Eu
Poem nocturn plutind într-un vis,
Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg
Iar moartea ar mirosi a salcie,
Mereu prea devreme,
Mereu prea târziu...
Tu și eu , eternul cuplu ce caută fericirea , implinirea ! Felicitări Irina pentru poem !