Am mai găsit o floare, floarea cea mai rară
Iubindu-te pe tine clădesc din lut o casă,
Acum eşti doar un fruct din care o să răsară
Cuvintele tăcerii flămânde lângă masă.
Am mai gasit o luntre prin sânge să vâslesc
Ori poate nesfarşitul durerii să-l strabat,
Când dorul urcă-n mine, fiorul să iubesc
Îmi înfloreşte trunchiul puternic de bărbat.
Te chem în vraja ierbii vibrarea să ţi-o sun
În trâmbiţele vârstei în care încep să cânt,
Nu-mi mai suspină noaptea sub cap un somn nebun
Şi nici foşnirea ta n-o pierd printr-un descânt.
Aştept să uzi sărutul în dimineţi fierbinţi
Cu toată setea strânsă-n coapta pubertate,
Tu n-ai încă risipa veşmintelor cuminţi
Nici fereastra lumii prin umbre răsfirate.
Cluj-Napoca 1971
-->
Comentarii