Sunt ziua ce cuprinde infinitul trăirilor din noi
Imensitatea clipei când zborul e întrerupt în toi
Sunt umărul sprijin pe care poţi plânge
Când durerea şi tristeţea inima îţi frânge
Tu eşti cheia iubirii ce-mi deschide inima
Ploaia caldă de vară ce-mi ostoieşte patima
Raza de lumină ce-mi inundă chipul în zori
Când îmbrăţişarea-ţi pură mă scaldă în fiori
Sunt trilul ciocârliei când zorilor mă închin
Şi înalţ o odă bucuriei, pe-o creangă de mălin
Sunt cel ce-ţi netezeşte calea, destinul sa-l atingi
Obstacolele vieţii cu bine să le învingi
Eşti sunetul divin al corzii fermecate
La atingerea uşoară a mânii delicate
Mâna ce-mi mângâie obrazul şi lacrima o şterge
Când vântul desnădejdii prin inimă îţi trece
-->
Comentarii
Multumesc Lenus! Te imbratisez!
Sensibile versuri...Felicitări!
Cu apreciere
Multumesc Camelia !
Eşti sunetul divin al corzii fermecate
La atingerea uşoară a mânii delicate
un poem sensibil si plin de sentimente, felicitari, Veronica!