Ştii că dincolo de această mângâiere
Conturului obrazului tău e linia subţire a luminii
Ce îţi deschide buzele să afle cuvintele
Lumina atât de avidă de sunetele care o pot face contur
Peste oasele emoţiei mele înfricoşate...
Tu ştii, ştii destul despre sfârşitul
Cu care de fapt încep toate,
Dar avem în noi acel absurd perpetuum mobile
Să credem că mâine putem foşni, putem înflori
În locul nuferilor de pe oglinda verde în care
Ne-a rămas imaginea unui păcat,
Al îmbrăţişării, al sărutului nu de adio,
Al sărutului trădător de moarte,
Ştii că dincolo de acesta mângâiere
Se văd rănile pe care sufletul meu ţi le face
Ca semn al celei alese să-şi poarte destinul
Pe fruntea dincolo de care gândurile despart trupul
În imagini subliminale, în mii de fractali
Din care ne vor recompune oceanele
În uragane purtându-ne numele,
În numele iubirii trădate de carne, de sânge, de circulaţia periferică,
Ori cea urbana în care încă migram sătui
De atâtea carduri de identificare celulară,
Tu ştii că nu vom lăsa urme ci doar nisipul
Din care se vor face ferestrele turnului
Unde se vor ascunde aşteptând sfârşitul
Care nu este de fapt decât un alt început...
-->
Comentarii
Tu ştii că nu vom lăsa urme ci doar nisipul
Din care se vor face ferestrele turnului
Unde se vor ascunde aşteptând sfârşitul
Care nu este de fapt decât un alt început...
Admiratie !
Cu admirație și drag!
Admirație.