Am frânt multe inimi, poate
De nevoie sau cu voie...
Le regret acum pe toate;
Viața mai frumoasă-n doi e!
Am sfidat, am luat în joacă,
Mi-am închis inima de piatră,
Multe inimi să se coacă
Le-am uitat la foc în vatră...
Am păcătuit cu gândul,
Și năravul meu din fire-a
Triumfat, în puf crescându-l,
Și n-am prețuit iubirea...
Am trecut ca vijelia,
Am strivit inimi sfioase
Și surâsuri cu mândria
Pricinilor vanitoase...
Am lăsat în urmă fumul
Anilor ca un burete
Și din urmă-mi caut drumul,
Prea târziu pentru regrete...
Am un licăr de speranțe
Cât de palid, cât de mic la
Orizontul cu restanțe:
Traversând eterul, sticla,
Am văzut stingher un înger
Poposindu-mi pe o geană...
Nu mai doare, nu mai sânger,
Mi se-nchid rănile-n rană...
-->
Comentarii