trăiesc prin clopotul bisericii
dangătul lui îmi spune
când moare cineva
atunci, aud
cum cad cireşile-n livezi
plâns
peste ochii închişi
zgomote moi, vătuite
ale unei agonice armate
aud
cum peste pietre
coboară curcubeul
să coloreze somnul celor duşi
sau când se naşte cineva
spre a reface
rezerva de lacrimi
a lumii
dangătul clopotului îmi spune
când fratele
îşi vinde devenirea
flămânzi,
şacalii
încep să dea târcoale
în rotitoare ape
cad biserici
în pas de marş
vin hoarde de zidari
să reclădeasca Turnul.
-->
Comentarii
Multumesc, Delia, o fi, n-o fi frumoasa, nu stiu, dar cu siguranta e a zilelor noastre, aici si aiurea!
O zi frumoasa!
Cu drag,
Anca
Frumoase ideile acestei poeme, frumos expuse, felicitări Anca, o poezie deosebită după părerea mea.