02. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine poemul 2
Decor: Interiorul hiperbolic al unui turn de răcire părăsit, sub un petec de cer
(ea: 23 de ani, inginer/el: 25 de ani, alpinist utilitar)
Turnul de răcire
Betonul curb
hohotește a pustiu,
o cutie de rezonanță
pentru sacralitatea
cărnii noastre goale.
Miezul nopții se scurge
prin uriașa fantă circulară
de deasupra capetelor.
Suntem izolați în pântecul
acestui monstru de ciment.
„Aici aerul e mai cald,”
îmi spui printre dinți,
iar nuanța vocii tale
are o lascivitate profundă,
catifelată.
La douăzeci și trei de ani,
trupul tău zvelt
nu mai are nicio reținere.
Rochia ta office, strâmtă,
s-a strâns sub sâni
ca o cârpă inutilă.
Te-am trântit direct
pe pământul reavăn,
printre fiarele uitate
de constructori.
Picioarele tale lungi
s-au deschis în unghi drept.
Mă imping în tine direct,
adânc, fără nicio ezitare,
o pătrundere profundă, grea,
ce declanșează unde de șoc
în structura cilindrică.
Sânii tăi plini
se izbesc de pieptul meu,
sfârcurile mari înțepând
pielea transpirată,
în penumbră.
Unduirile tale
sunt sigure, geometrice.
Mă strângi în interior
cu o forță oarbă,
de amantă clandestină
ce își cere drepturile.
Un geamăt scurt, ascuțit,
se multiplică în zeci de ecouri
pe pereții de beton,
o simfonie carnală
postmodernă.
Explodăm împreună
exact când luna apare
în cercul de sus.
O descătușare de seve,
o fericire supremă trăită
la miezul nopții.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii