Iubitul nostru Emin,
De când te-ai călătorit,
Teiu-n Copou n-a-nflorit
Cerul zadar e senin;
Lacu-albastru a-ngheţat,
Lebede pe mal aşteaptă
Peste el să sufle-ndată
Magul cel prea învăţat...
Iarnă, vară se petrec,
Ne trecem şi noi cu ele,
La tâmple bucle rebele,
Argintate se întrec;
Plopii fără soţ – piloni,
Îi cântăm şi noi în stihuri,
Dar nu atingem văzduhuri
Şi rămânem epigoni.
Comentarii
Predomină regretul în elogiu...
O incercare de epigon. Va multumesc, oricum, pentru incurajare.
Felicitări!
Mulţumesc, Maria!
Cu admirație!