Ultima amintire,
prima rătăcire
Apusul se-nchină spre
eşafodul
îmbătrânit prea devreme.
Îngenuncheată
în faţa călăului
aştept
semnalul căderii în viaţă.
Mulţimea
îşi zornăie clipele
împuţinate
de păcatele întunericului.
Să plece! Să plece!
– strigă scrâşnind
limbile ruginite
ale timpului atârnat
de ochii cerului.
Zâmbesc tandru
îmbrăţişând
lumina naşterii mele,
îmi las aripile
pe podeaua
de douăzeci şi patru de carate
şi trag cortina
peste libertate.
Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine?
Detectiv Literar, București, 2017
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație!