primul drum
dinăuntrul nostru:
o lumină de ploaie.
ca un arc magic
înflorit în culori
de dulce durere
dată în vis.
zâmbetul tău
rupea cerul, în stele
cu cald de ochi goi
de preaplinul sărat.
mi-ai udat căderea
să nu se rupă în jos
cu sudoarea din tălpi
neumblate solid.
ți-am umezit cu buzele
brazdele din suflet
îngropându-ți nisipul în mare
și scoicile în păr.
n-ai avut putere
decât să-mi rupi frumos,
împiedicați, genunchii
neândoiți demult
tremurându-mi oblojiți
a zile de post dulce.
m-ai înflorit apoi
din rouă de iarbă crudă
preaplânsă de verde.
era pentru prima oară
când mă nășteam dintâi.
20 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Sarutmainile si imbratisez cu drag!
mi-ai udat căderea
să nu se rupă în jos
cu sudoarea din tălpi
neumblate…
o introspecţie plină de lirism...
Imbratisez cu mare drag!
frumos plin de sentimente traite unic de inaltator,ales de pur, nemuritor!