Ultima ploaie torenţială


La întâlnirea verticalelor,
a mea
şi-a fulgerului,

va veni
o ploaie torenţială,
finală

atunci
va fi plecarea…

straturile de sare
adunate
cu fiecare privire înapoi
se vor topi…

în urma mea, orchestra
va cânta
aceeaşi amplă simfonie

poeţii, în Cetate,
vor săpa, să scoată
poeme din asfalt,
în lipsa pădurilor…
în albiile secate
să strecoare luna,
argintul ei
să curgă în cuvânt

eu,
voi continua
să-ţi scriu
pe nori,
şi să-ţi trimit
în cale câte-o frunză,
să-ţi fie
sare
şi argint
şi ploaie…

neuitare

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc, Delia, pt. trecere si semn!

    O seara frumoasa!

    cu drag,

    Anca

  • innedit tablou poetic Anca. Cu preţuire...

  • :))

  • Nu ne grăbim Anca

  • Multumesc, dar nu ne grabim sa raspundem strigarii, asa-i?

  • Mă plouă torenţial
    în vise fierbinţi
    şi mă strigă-n noapte
    o voce-n picuri
    cu calde şoapte
    cu picuri de alint
    în tremur de sentimente
    şi firimituri de cuvinte

Acest răspuns a fost șters.
-->