În culcușul după-amiezii,
printre gene somnul se-ntoarce,
Ultimele raze fulgeră spre seară,
vântul mă mângâie pe frunte,
Ascult foșnetul ultimilor trandafiri.
Simt moliciunea vremii adormite,
liniștită stau în dulcea tihnă,
Și-n licăritul liniștit al amurgului,
doar vântul se joacă printre frunze,
Am pe masă ultimii trandafiri.
E liniștea unei după - amiezi,
stropită de picuri reci de ploaie,
În văzduhul fără margini,
vântul îngână pe tonuri încet,
Ascult tangoul ultimilor trandafiri.
Prin tihna vaporoasă a serii.
mângâiată de câteva albe petale,
Trece vântul, lasă multe în urmă,
miresme de petale parfumate,
Pe geam mă privesc ultimii trandafiri.
Plutește peste noi un blând parfum,
când păsări călătoare pleacă,
Încet câteva stele de cer se-agață,
căutăm cunoscute miresme,
Ascunse bine în ultimii trandafiri.
Este răcoare, crengile sunt goale,
în ceasul acela de dulce tihnă,
Umbrele coboară prin unghere,
numai muzica ploii tot mai revine,
Se leagănă triști ultimii trandafiri.
Altă zi frumoasă de toamne în apus,
foșnesc în curte multe frunze,
Parcă mai răgușit vântul șuieră,
se-ntorc zilele, nopțile posomorâte,
Când ploaia mângâie ultimii trandafiri.
13.09.2020
-->
Comentarii
Toată admirația!