Umbră albă,
ceaţă a memoriei
acoperă gândul
trecut prin ziduri.
Peste mine ademenitoare
cade zăpada
şi mai albă.
Lumina îngropată-n cuvinte
răsare-n poeme,
trandafirii din sânge
îi împrumută din culoare,
meditează-n faţa oglinzii
la puritate.
Tu iubito, ca o lacrimă
înflorită
mă sorbi din ochi
dintr-o fotografie veche.
Sunt o umbră albă
în depărtarea neagră,
imagine-n gând.
-->
Comentarii