Nimicul despachetat pe bucăţi din lada ruginită.
Fecare bucată poate reprezenta întregul
de parcă ar fi un copil fără părinţi.
In acest univers lumina îşi destramă trupul,
spulberă nisipul şi acoperă tăcerea uicigaşă
de care mor păsările pe capete,
nici nu se mai ştie dacă o fantomă de femeie
apare pe drum ori nu.
Pesemne a fost păzită de îngeri ori înghiţită de ape
cu o umbră tremurată,
ochii lumii se închid în cearcăne vinete
şi nu mai văd lumina,
întunericul din ei asmute deşertăciunea
în afara trupului în braţele nimicului.
-->
Comentarii
poem cu tenta filozofica, frumos conceput,lasand loc de comentarii amanuntite. Poem complet, usor intunecat, insa care reda un licar de speranta. Felicitari!