30. (cybersonet)
~ clepsidra de aur ~
cybersonetele amurgului de iulie și ale iubirilor trecătoare #12
dedicaţia ciclului: „Celui care a învățat să asculte cum se coace grâul sub dogoarea ultimei veri petrecute împreună.”
actul III: nopțile și nostalgia lunii iulie 4
(timpul prezent/viitor — aceleași personaje încheierea regalului)
ultima amiază (cybersonet CMLIX)
ridicarea cortinei peste bărăganul dogoritor la trecerea spre august
câmpia cea mare sub soare vapori pare
va arde în zarea ce n-o să mai tacă
iar timpul cel de aur încet o să treacă
lăsând o idilă adâncă și mare
ea va fotografia o ultimă floare
iar el o să-i arate poteca să-i placă
cât timp peste lunci nicio umbră opacă
nu va tulbura această caldă splendoare
clepsidra de aur acum se golește
iar august va prinde în zbor o aripă
schimbând pânza verii în haine de brumă
un dor nepătruns în pământ se trezește
când iulie ne lasă doar o scurtă clipă
iar marea de galben în zare s-asumă
rima: abba baab cde cde
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii