umbra
Pridvor străbun, pridvor lumină,
Printre păduri adânci de fag,
Printre frăguţi, printre sulfină,
Privesc la codrul meu cu drag.
Treceau doar ape curgătoare,
Prin nopţi cu stele şi cu lună,
Cu vraja lor adormitoare,
Dar astăzi cornul nu mai sună…
Pe un covor cu iarbă verde
Ascult doar doina din caval,
Pe unde dorul mi se pierde,
Precum în mare val cu val.
Frunza cu freamătul de veci,
Se scaldă seara în amurg,
Îmi curg fântâni în ape reci
Şi amintiri duioase-mi curg…
S-a spart clepsidra cu nisip
Şi vine doar o oră seacă
Şi umbra nu mai are chip,
Se face noapte şi ea pleacă…
Oglinzi adânci şi fără fund
Plutesc printre fiori de stâncă,
În ele doar stafii se-ascund
Şi umbra-mi ce pluteşte încă.
joi, 4 iunie 2015
-->
Comentarii
... şi răscolitor şi calm...
Admiratie!
Superb, felicitari maestre!
Frumos!