Desprinsă dintr-o stea
umbra de lumină risipește pulberea cerească
în marea de timpuri (uneori prea grăbite)
scrutează orizontul
transformandul în fașii de curcubeu
ce învelesc trupul întunecat
al singurătății
de prea multă liniște
noaptea pare o epopee
care stochează aducerile-aminte
(singurul motiv pentru care tăcerea spune multe)
așa
tăcerile sunt uneori asurzitoare
rostite de îngerul din noi
locatar în nerăbdarea întunericului
umbra de lumină
creează spațiul pentru viață
dă aripi gândului
sparge zidul necesității de schimbare
măsoară tristețea în vânturi calde
(blândă binecuvântare)
ne înalță din balastrul de cenușă
amânând plecarea
ca și cum am rătăcit cărarea…
-->
Comentarii
multumesc Lenus....
Frumoase versuri!