Mai toţi cunoscuţii îmi spun pe nume,
numai tu ai un diminutiv anume
care are o rezonanţă ruptă din tine,
de fapt nu te temi să te cauţi în el
ca un gând într-o dorinţă din vis.
O să mă vindec de căutările rebele
ca un pom înflorind toamna,
aşa o să rămân cu unghiurile-n ceafă,
de îmi voi ţine drumul de margini
până-n oraşul unde înoţi în aşteptare
şi mă dirijezi pe străduţele înguste
la casa cu obloane verzi la ferestre
sub care muşcatele au înflorit de bucurie.
Şi dacă mă întâmpini pe scara luxuriantă
n-o să văd pe nimeni,
am ochii plini de cuvintele de înâmpinare,
de n-o să ştiu dacă sunt eu cel adevărat
ori altul ce îmbrăţişezază o umbră vicleană
ce s-a interpus între noi.
Tu eşti totuşi umbra frumoasă din vis
înserată cu roşu-n obraji.
-->
Comentarii