Umbra ta visătoare

Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie şi durere
în coşul pieptului puse.

Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subţire umbra ta visătoare.

Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalţă cu seninătate,
pune umerii pe colţuri de stele
şi-mi susţine urcarea.

Mirosul ei copt de insomnii
îmi va fi pus în palme
şi din memorie se naşte
treapta următoare de fluid,

liberă curgere în nesaţ.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->