Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie şi durere
în coşul pieptului puse.
Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subţire umbra ta visătoare.
Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalţă cu seninătate,
pune umerii pe colţuri de stele
şi-mi susţine urcarea.
Mirosul ei copt de insomnii
îmi va fi pus în palme
şi din memorie se naşte
treapta următoare de fluid,
liberă curgere în nesaţ.

Comentarii
Am poposit cu drag!
Minunat!
Sincere aprecieri.