Suntem prin anii ’80.
Maria e în clasa a XI-a şi tocmai a ieşit de la cursuri.
E o zi cu burniţă care nu-i permite să-şi omoare timpul plimbându-se prin oraş până la ora patru când are autobuz către casă, în sat.
Ce să facă? Se aşează pe o bancă în autogară şi răsfoieşte un caiet.
Şi iată că, deşi afară e o vreme de rahat, pentru ea pare să apară soarele. Un tânăr se apropie încet şi o întreabă cu o voce dulce de copil alintat:
- Domnişoară, nu vrei să cunoaşti un viitor ofiţer de marină? Dacă da, te invit la un suc!
Maria cască ochii şi dă din umeri. Chiar că ar bea un suc. Poate se alege şi cu o prăjitură care să-i potolească foamea. Cine ştie? Până la urmă, ce se poate întâmpla?
Se ridică hotărâtă:
- Hai! zice şi-l apucă de braţ.
Prăjitură, suc, prăjitură suc… două săptămâni minunate în care şi-au petrecut după-amiezele împreună. Cum toate cele bune au un sfârşit, a venit şi pentru ei acea zi.
- La noapte plec înapoi la institut, mi s-a terminat permisia.
Maria se panichează uşor:
- Dar o să ne scriem, da?
- Păi cum altfel?
Strecurându-se printre scrisori meşteşugite şi pline cu declaraţii de iubire împănate cu metafore sofisticate, timpul trece, cam greu, dar trece.
Vacanţa de Crăciun îi reuneşte în câteva zile de plimbări romantice, până în ajun, când:
- Afară e frig! îi zice el. Lumea se va aduna prin case pentru a sărbători. Noi ce facem? Batem drumurile?
- Nu ştiu! Mergem şi noi acasă.
- Ştii… eu… ai mei sunt plecaţi la ţară. Sunt singur. Am putea merge la mine.
Maria simte oarece premeditare în vocea lui şi totuşi:
- Ştiu eu!? N-am cum să-i anunţ pe ai mei şi se vor supăra. Îmi vor face zile fripte.
- Facem aşa: mergem cu maşina de patru la tine, eu te aştept în staţie până îi lămureşti pe ai tăi cum că vrei să petreci la o colegă şi revenim în oraş cu ultima cursă de la ora şapte.
- Crezi că o să meargă?
- Încercăm?
- Bine!
Planul se dovedeşte bun şi iată-i la uşa lui Octavian, un apartament cu două camere la etajul unu.
- E cam frig aici la tine! se zgribuleşte Maria.
- Aşa-i la bloc, dar se rezolvă. Aprind aragazul, fierb şi nişte vin de ţară...
- Eu nu beau!
- Un păhărel… mic?
- Hmm!
- Vezi că lângă televizor e o rablă de casetofon, pune nişte muzică.
- L-am găsit!
O muzică languroasă o face să se legene în ritm prin casă. Într-un colţ al camerei zăreşte îngrămădite câteva jucării.
- Încă mai păstrezi jucăriile din copilărie? glumeşte Maria.
- Da de unde! încearcă el să câştige timp.
- Sunt aproape noi! se miră în continuare ea.
Neştiind ce să-i spună, inventează:
- Am un nepoţel care vine din când în când pe la noi…
- Dar sunt şi păpuşi!
- Ei! A avut o surioară care a murit…
- Sărmanul! Îi e dor de ea.
- Şi eu cred la fel, se grăbeşte el să aprobe, bucuros că nu trebuie să-şi mai bată capul.
Şi aşa, mai cu muzică, mai cu un pahar de vin, pe care Maria l-a băut în cele din urmă, atmosfera se destinde, lumea se colorează în roz, iar Maria ajunge în patul iubitului. După încă trei sau patru zile de dragoste fierbinte în acelaşi apartament şi vreo câteva întâlniri în oraş, vacanţa se termină. El pleacă şi ea rămâne iarăşi singură, mângâiată doar de scrisorile schimbate săptămânal.
Maria are multe să-i spună iubitului, dar nu ştie cum să facă. Frământată de tot felul de gânduri pe care nu are cui le împărtăşi, îşi ia inima în dinţi:
“Iubitule, sunt însărcinată!” îi scrie fata în ultima epistolă, evident rămasă fără răspuns.
Şi gata! Gaaata? Nu!
Maria vrea să ştie.
Face o primă vizită la apartamentul unde s-au iubit. Îi deschide o doamnă cam de treizeci de ani cu un copil mic în braţe şi o fetiţă de cinci ani alături. Privind în ochii miraţi ai femeii, Maria o lămureşte:
- Îl caut pe Octavian…
- Nu locuieşte niciun Octavian aici şi nici nu cunosc pe vreunul cu numele ăsta! vine uşor răstit răspunsul.
Maria revine într-o a doua vizită având şi o poză a lui Octavian, dar primeşte acelaşi răspuns, plus ameninţări.
Se retrage descumpănită.
“Ce mă fac?”
E în clasa a XI-a.
Experienţă de viaţă, ioc.
Îşi face curaj şi îi povesteşte surorii mai mari tot necazul.
- Am o colegă de birou care ne-ar putea ajuta…
- Un avort?
- Da! Aşa nu află nimeni. Mai ales procuratura.
Pare un sfat logic şi-i dă ascultare, numai că metodele folosite de acea colegă rămân fără rezultat. Avortul nu se produce, ba, ajunge şi ruşinea satului, care, într-un fel sau altul a descoperit-o.
Abandonează şcoala şi ca totul să fie un dezastru, avortează spontan la şase luni.
Se pare că în ordinea universului, echilibrul între rău şi bine e valabil şi pentru Maria. Avortul aduce un pic de linişte în viaţa ei, scutind-o de povara creşterii unui copil fără a avea un sprijin. Uneori, trecând pe drum, aude şuşoteli în urma ei, dar e, déjà, imună la ele. S-au calmat şi ai ei. Mama nu mai e nervoasă şi nu o mai împovărează cu ocāri pe care, la rândul ei, le primeşte de la omul cu care trăia.
Cum tatăl lor murise de tânăr, mama se recăsătorise şi fetele îl cam încurcau pe noul tată. Sora cea mare n-a suportat atmosfera şi s-a măritat, gest care a detensionat oarecum relaţiile de familie.
Acum, doar Maria îl mai deranja şi fata simţea asta.
- Mamă, mi-am găsit de lucru la fabrica de încălţăminte. Mi-am găsit şi o gazdă. Nu te superi, aşa-i?
Mama tresare. De multă vreme chinuită de îndoieli se preface ocupată prin casă, având grijă să nu i se vadă lacrima apărută în colţul ochiului. Se şterge cu mâneca, işi îndreaptă spinarea, o priveşte şi tace.
Nu şi tata vitreg:
- Bine faci, fată! M-ai câştigi şi tu un ban.
- Să ai grijă, Maria! Oraşul e plin de primejdii.
Atât a putut mama să-i spună. Deşi avea o mulţime de sfaturi să-i dea, prezenţa soţului o inhiba, nu putea să-l contrazică.
- Lasă, că se descurcă ea, e fată mare!
Mama i-ar fi aruncat o strachină în cap, dar cum asta nu poate, se mulţumeşte doar cu gândul. Într-un fel, se simte şi ea vinovată de necazurile Mariei. De multe ori se întreaba:
“Oare nu era mai bine dacă rămâneam văduvă?”
I-ar fi fost mai greu, e adevărat, dar, măcar nu ar fi suportat atâta umilinţă.
În câteva zile Maria reuşeşte să-şi mute în oraş puţinele lucruri pe care le avea, lăsând în urmă o perioadă din viaţă de care nu era mândră.
*
-->
Comentarii
Felicitări!
Felicitări!