chiar dacă ne-am despărți de umbre
și-am rămâne doar oameni
în grote
privitori neutri
platonici
nu s-ar schimba nimic
jumătate din lucruri sunt umbre
Dumnezeu este și el o umbră
viața noastră la fel
n-am ieșit încă din peșteri
să descifrăm cine stă de partea opusă a umbrei
fiindcă nicio umbră nu-i singură
în spatele nostru arde un foc
care alungă aceste fantome îmbrăcate în negru
din noi
auzim pași
vedem niște contururi abstracte
pe ziduri
acesta este un câine
ne dăm cu părerea
judecând după coadă
aceasta este o femeie
cu pruncul în brațe
judecând după sâni
iar aceștia din urmă
sunt sfinții
judecând după rigoarea
și subțirimea aristocratică a minții…
-->
Comentarii
Ați sesizat foarte bine. Mulțumesc!
Poetul dezvolta mitul' pesterii"intr-o maniera originala.
Realitatea pare un joc de umbre,in care si ideea de dumnezeu este o proiectie a unei false existente.
Credinta este exclusa.
Daca ar exista credinta atunci realitatea s-ar identifica cu adevarul
Ambiguă ne e viața, ambiguu ne e totul..
Inițial scrisesem... probabil, dar mi s-a părut prea încărcat și, mai ales, ambiguu!