cuvinte fără contur aleargă
prin subteranul suspinului prelung
mustind în culoare şi simţire
oglinzile timpului pulsează lumina
în adâncul rănit
uşa rămâne închisă fără clemenţă
condamnată să scriu
smulg din trupul meu fiecare lacrimă
o agăţ de grinda cerului
o las a cadă în râul veşniciei
la umbra salciei iubirii
dialogul mut, dar tandru
schitează umbre de melancolii
pe malul finalului singuratic
clişee dintr-un film devoalat
umbre născătoare de trăiri
într-o chemare nefiresc de amară
în liniştea în care zornăie doar zalele timpului
sau focul ce arde gândul
care construieşte şi iar dărâmă
în cenuşa secundelor care plâng apusuri.
-->
Comentarii
umbre născătoare de trăiri
într-o chemare nefiresc de amară" Semn de placuta lectura. Frumos!
Cu aceeaşi bucurie a lecturii!
va multumesc mult Florin Caprar...
Foarte frumoasa ! Am citit-o cu placere.