Chiar dacă ploaia loveşte pământul, eu merg sub umbrelă şi caut cu privirea o rază. Pomii se scaldă şi ei în ploaie, tăcuţi ca mine caută puţină lumină. Ramuri se apleacă, vor parcă să mă asculte, să le spun poveştile ploii multe. Gândurile se ascund sub umbrela roşie, privesc în jur cum totul reînvie. Zâmbesc printre picuri de ploaie, o să-mi fie dor în lunile de arşiţă de stropii mărunţi şi moi. O zi de primăvară târzie ploioasă, puţină răcoare dar eu merg prin ploaie la plimbare. Aerul este curat, totul în jur respiră, ploaia este pentru mine bucurie adevărată ca în copilărie. Mă opresc puţin, închid umbrela, vreau să simt picăturile ploii. Ţie îţi palce ploaia? Mi-e îmi place, simt că mi-a intrat în suflet…şi ca un copil alerg prin ploaia care alunecă până la picioare.
La colţul străzii este o florărie, unde îmi place deseori să merg. Pot să beau aici un ceai bun, aromat. M-am întâlnit cu câţiva prieteni buni, ascultăm muzicile în surdină. Mă ridic, mulţumesc, iau umbrela roşie şi spun „Dragă ploaie plec iar la drum!”.
-->
Comentarii
Ploaie
Și ploaia poate fi frumoasă,
Și ploaia poate bucura,
De o privești uscat din casă,
Sau vesel sub umbrela ta !
Și dacă-s singur, și-s în ploaie,
Și stropi pe stradă ropotesc,
Zăresc privirea ei vioaie
În orice baltă... Și-o iubesc!
Iubesc și prospețimea verde
Ce după ploaie se aprinde,
Și ceața ce încet se pierde,
Si-un dor te tine mă cuprinde...
Natura, florile, învie,
Iar sus se-aprinde-un curcubeu
Ca totul mai curat să fie
Afară și-n sufletul meu !
13 octombrie 2009