Nimeni nu crede că naţia
s-a lipsit de oamenii de frunte
şi i-a răstignit
pentru o utopie,
fără răspundere
când istoria se va scrie.
Cât vid există în ce nu pot să înţeleg
şi câtă ură sedimentată în mine,
încât nu mai pot suporta aşteptarea
care roade-n conştiinţă!
De-aceea îndoiala capătă putere
şi se naşte-n gând bejenia,
să uit cum am fost
ori,
să scap de umilinţa perfidă
care-mi seacă sămânţa speranţei
şi niciun semn de trezire
nicio pasăre Pheonix nu urcă la orizont,
de parcă am căzut orbi în blestem.
Nici nu încercăm să ne salvăm,
mai mult alunecăm în vidul vorbelor
şi-n umbra tăcerii
unde zâmbesc cozile de topor.
-->
Comentarii