Ninge? Tristețea se-așterne
În case, prin copaci, pe-asfalt.
Noi, încurcați printre perne,
Schițăm, în taină, un mic salt.
Destinul însă șubrezit
Ne imobilizează-n bloc.
Visele, blocate-n tranzit,
Ar evada, dar sunt în șoc.
Șoptim, în grup: Ce-i de făcut?
Răspunsul doarme-n zăpadă.
Eu, condamnat, dar nenăscut,
Simt cum mă transform în pradă.
Tot ninge cu iluzii reci
Și iarna nu știe ce vrea.
Chiar timpul devenit un terci
Îmbracă clipa-ntr-o belea.
Să caut vara ce-a trecut?
Nu. Evadez în viitor
Poate acolo m-am născut
Ca zâmbet blând de autor.
-->
Comentarii