Un cer

Un cer 


Un cer senin să fie al tău, 
doar de lumină 
străbătut, 
o zare de visări, 
nu hău, 
ce-şi cată loc, nemaivăzut . 

Să fii o vreme ce ne scapă, 
când iarba-i doruri, 
rădăcini, 
un zbucium, zorii cei ce crapă, 
un vis, pe văi şi-n mărăcini ! 

Să fii iubirea mea, nu urmă, 
o rugă a mea, 
în orice seară, 
un vis ce-l cred, iubirea, lună, 
durerea porţilor ... să piară ! 

Să fii şi lemnul firii noastre, 
lumina-n galbene gutui, 
scânteia-n ochii 
unor astre, 
un dar al meu şi-al nimănui ! 

Un lemn, în taina de învârtire, 
un vis visat ... nestrăbătut, 
cuvântul ploi ... de nemurire, 
la porţi cu praguri 
de sărut. 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->