Un şir de ceaiuri este viaţa toată
De cînd ne naştem şi până la moarte
Iar la sfârşit, când vieţii am dat roată
Putem să scriem, despre ceai, o carte.
Abia ieşim în lume şi ne doare:
Lumină, zgomot, burta şi plocon
Primim pentru o scurtă alinare
Litri de ceai facut din ANASON.
Când în crescendo dinţii ies în faţă,
Urmaţi şi d măselele umflate,
Ne amărâm încă de dimineaţă
Cu MUŞEŢELul cel fără de moarte.
Mai răsăriţi, cu ochii spre-o pereche,
Avem trăire-aceea pur-dementă,
Ne doare pieptul, burta, o ureche
Şi ne tratăm precis cu-n ceai de MENTĂ.
Mai trece timp şi viaţa se tot duce,
Mai la o bârfă poate, la un troc,
Serveşti un ceai cu MIERE şi-aşa dulce
Bârfeşi discret pe la un five o cloock.
Vine o vârstă când te uiţi în urmă
Şi vezi c-ai ars prea mult, mai iei şi pască,
Te îngrozeşti că vei ieşi din turmă
Şi bei şi ceai făcut din ROSTOPASCĂ.
Sau poate ai păşit pe calea vie,
Şi setea ai mutat-o de pe ruguri
În ceaiul FRUCTElor ce nasc din vie
Savoarea fără margini: "CEAI DE STRUGURI".
Iar la final când arsă-i lumânarea,
Chiar îninte de-a-ţi veni sorocul,
Un ultim ceai va fi cu închinarea,
Ceaiul final stropit cu BUSUIOCul.
-->
Comentarii