Un nor alb

 

Un nor alb  mă visez în noapte târziu

alergând pe bolta celestă a sufletului tău

în preajma stelelor argintii, căzătoare,

Carul Mare îmi mărturiseşte şoptind

secretul magic al inimii tale imense

pe care  încerc să o recuceresc.

 

Înaintez gândind la serile de iulie

cănd ne iubem atât de frumos,

deodată un pâlc de nori mă impresoară

cu unul mă contopesc în neant,

ne sărutăm  şi recunosc  gura ta

după aromă, după parfum.

 

Un nor alb rătăcitor printre aştri

mi-e sufletul vrăjit, cuprins de dor.

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc Maria pentru aprecieri şi versuri !

    Cu drag,DanTongue.gif

  • frumos suflet, visator 

    chiar si far de niciun nor

    totu-i alb, imaculat

    tot de dor e imbracat

    si prin noapte el alerga

    la fatuca mult prea draga!

    frumoase versuri, frumos totul!Smile.gif

  • Mulţumesc Mihaela pentru lectură !

  • Sensibile versuri.Felicitări Dan!

  • Depinde de pasta de dinţi folosită !  Eu recomand Ganofresh

    Ha,ha,ha !  Mulţumesc Mircea pentru lectură !

  • Ce aromă are gura?

Acest răspuns a fost șters.
-->