Un nor alb mă visez în noapte târziu
alergând pe bolta celestă a sufletului tău
în preajma stelelor argintii, căzătoare,
Carul Mare îmi mărturiseşte şoptind
secretul magic al inimii tale imense
pe care încerc să o recuceresc.
Înaintez gândind la serile de iulie
cănd ne iubem atât de frumos,
deodată un pâlc de nori mă impresoară
cu unul mă contopesc în neant,
ne sărutăm şi recunosc gura ta
după aromă, după parfum.
Un nor alb rătăcitor printre aştri
mi-e sufletul vrăjit, cuprins de dor.
Comentarii
Mulţumesc Maria pentru aprecieri şi versuri !
Cu drag,Dan
frumos suflet, visator
chiar si far de niciun nor
totu-i alb, imaculat
tot de dor e imbracat
si prin noapte el alerga
la fatuca mult prea draga!
frumoase versuri, frumos totul!
Mulţumesc Mihaela pentru lectură !
Sensibile versuri.Felicitări Dan!
Depinde de pasta de dinţi folosită ! Eu recomand Ganofresh
Ha,ha,ha ! Mulţumesc Mircea pentru lectură !
Ce aromă are gura?