În suflet e viscol și aprig mai ninge.
Mă mint că în mine e soare mereu,
Mai chinui un zâmbet, nostalgicul frige,
Cu scâncet un plânset zvâcnește în puseu.
Împart din iubire cu zorii-o bucată.
Cu lacrimi datoare rămân nopților,
Mă-mpresură gânduri, în fugă vin, gloată,
Retează din aripi și frâng albul zbor.
Cu dulcea lui miere un rând de scrisoare
Iarna-ndulcește, un dor mai alină.
Mă mint că e soare; de-atâta umblare
Prin vise miroase a uitare și-a vină.
Veronica Șerban
Comentarii
Mulțumesc domnule, Mihai Ștefan Arsene, pentru aprecierea versurilor!