Clipele să le străbat cu bărbăţie
Nu vor în nici un chip să mă mai cheme,
În mine parcă port o drumeţie
Din noaptea cu trăiri extreme.
O ură parcă îmi ocupă gândul
Mai sunt atâtea vise să împlinesc,
Şi mă zdrobesc de stavile de-a rândul
Numai să pot statornic să iubesc.
Aş înnopta pe câmpuri fără frică
Şi prin păduri cu urşi şi lupi,
Să simt în oase că ceva se strică
Numai să poţi un suflet să-l ocupi.
Iubirea mea ar prinde aripi largi
Precum o pasăre brâncuşian maiastră
Ca valu-n ţărmul meu să-l spargi
Vâslind mereu pe la fereastră.
Rămâi apoi o vrednică iubire
Ca să nuntim mereu pană la aur,
De voi simţi prin vreme o izbire
O să mă lupt în arenă ca un taur.
Chiar daca plăcerea unor vremi s-a stins
Vom căuta răspuns în ce ne mai rămâne,
Şi viaţa noastră e un rug aprins
Ce s-ar putea să ardă până mâine.
-->
Comentarii