Un sabot în drumul visului
La marginea unei poieni care
coboară-ntr-o lină pantă, mişună căprioare cu puii,
Doi tei imenşi străjuie întinderea
- un sentiment puternic de contopire cu teii persistă -
Prin formele senzuale ale dealurilor,
parfumul florilor de tei urcă, imaterial, prin ceaţă.
O ciocârlie cântul spre soare-şi înalţă,
Orbită fiind de-apropierea lui prea tare,
îşi continuă drumul spre soare chiar dacă
nu va mai vedea nimic, căzând ranită.
Visezi la iubire, ca soarele ce scaldă
cu razele lui câmpul fundaţiei din care
se va naşte o vie pasiune.
O iubire liberă asemeni unui vânt nepotolit!
Un sabot în drumul visului e raţiunea,
Ne punem sufletele alături şi le învelim cu noi,
În noi surprindem ceea ce ascund ceilalţi,
în ceilalţi regăsim ceea ce ne ascundem nouă înşine.
În oglindă ne uităm - nu pentru
a ne vedea imperfecţiunile - ca să ne vedem perfecţi.
În oceanul de gânduri înotăm
- undeva, acolo, adânc e cuibărită lacrima -
Zămislit din speranţă şi neuitare,
o ridici spre-naltul gândului fierbinte.
Acolo sufletul se reîntregeşte din jumătăţile perfecte!
În vis, în clipe, atingem culmi,
alergăm, zburăm, murim, înviem. Aici, pe pământ,
de câte clipe e nevoie să spui:
“ Da, asta am vrut: să zbor, să alerg, să mor şi să înviez
acolo unde am visat - în visul meu!”
Prin imensitatea cerului călătorim printre stele,
Modelăm visul în realitate, căldura
topeşte zăpada. O primavară e-n suflet!
Să ştii că cineva te aşteaptă dincolo de întuneric,
Cineva care te ia de mână
să descoperi lumea şi lumina iubirii,
Acel cineva care trăieşte
dorindu-şi a te întâlni, traversând totul...
- două suflete unite în eternitate -
-->
Comentarii
Multumesc, Lenus.
Cu drag, Irina
Frumoase versuri profunde
Multumesc mult, draga Camelia.
Sarbatori Pascale cu bucurii si lumina, alaturi de cei dragi! Paste Fericit!
Zămislit din speranţă şi neuitare,
o ridici spre-naltul gândului fierbinte.
Acolo sufletul se reîntregeşte din jumătăţile perfecte!
Frumos poem ca spiritul tau, Irina! Multe felicitari