Adie la fereastră un vânt de dor!
Trezit adesea, încet când adia vântul
Eu mi-am găsit uşor şi lin cuvântul
În şoaptă, adeseori mai ales în viaţă
Trebuie defel să îţi atingi un ţel, e o speranţă!...
Un om pe drumul cel străbate regulat
În lung şi-n lat, pământul, chiar numai cu gândul
Când are-un scop şi nu este îngândurat,
El simte doar cum afară adie vântul!
Nu aleargă şi nu pare undeva întârziat
Poate să stea cu tine la un sfat!
Deschid fereastra şi-mi ascult
Povestea începută demult-demult.
Treptat simt cum încep să mă-nfior
În gând îmi apar cuvinte de dragoste şi dor.
Încet o melodie, purtată doar de vânt
Îmi aduce un zâmbet şi chipul tău în gând.
Te-am întâlnit în stradă şi de atunci îmi pari
O fată, o crăiasă cu ochi verzi şi mari.
Acum nu mai adie vântul, iar noaptea-i liniştită
Te strâng tot mai puternic, vreau să te simţi iubită
Iubirea noastră este clară, te simt tot mai aproape
Si nu mă întorc cu gândul la zilele trecute
La mine totu-i clar, prezentu-i viitor.
Adie încet afară vântul, simt picături în geam.
Privesc, zâmbesc la chipuri din fereastră
Suntem noi doi, suntem icoana noastră!
Te simt aproape, te cuprind în braţe
Nu voi uita căldura ce ne ţine aproape.
Tărziu, târziu în şoaptă în dormitor
Aud încet, uşor-uşor, o melodie plină de mult dor!
Pentru mine, pentru tine, al meu scump odor.
Adorm zâmbind, căci simt un cald fior.
Am scris aceste rânduri cu dragoste şi spor!
05.07.2021
-->
Comentarii