Dorul sparge crusta toamnei
Și îngână cântul doamnei,
Frunze coapte dorm covor
Într-un timp fără zăvor.
Glasul tău parcă se-aude
Legănat de-octave ude,
Lăcrimate vorbe gri
Sting ecouri albăstrii.
Vina mea e că scriu slove
Nu mă-mpiedic de alcove,
Și privesc peste stihii
Cu-o privire de șpanchii.
Toamna asta scurtă tare
Mi-a pus frigul la picioare,
Ca să merg împiedicat
Frază fără predicat,
Gând fără traseu tomnatic,
Sărutându-ți enigmatic
Golul trist din adormiri
Și scânteia din priviri.
Toamna asta de răscruce
Nu vrea chinul să mi-l culce,
Pe un câmp plin de ciulini
Unde stelele-s lumini.
28.10.2014
-->
Comentarii
Multumesc mult Lenus.
Frumoase versuri!
Multumesc frumos!