Uneori ...
Uneori un cuvânt, abia îl respir,
când cerul tău-i un petic şi restul este nor,
pocalul mi-e de aur, pe frunte am pus mir,
şi îmi închin iubito, tăcerile ce dor.
Eu te iubesc senin, doar uneori furtună,
albastrul mi-e intens, sleit doar de distanţe,
iubirea-mi ţi se închină, dorinţele se-adună,
doar tânguirea vieţii, ne ţine în balanţe.
Eu te iubesc mereu şi-n freamătul din frunze,
când vadul aşteptării mi-e timpul care trece,
tu să îmi simţi cuvântul, sărutul meu pe buze,
cu dreptul la speranţă, cu dreptul de-a petrece.
Eu îţi iubesc iubirea şi dragostea din stele,
să ai grijă de ea, la timp de anaghie,
din profunzimea minţii, servilă vieţii mele,
eu te iubesc în taină şi gândul tău o ştie.
-->
Comentarii