Uneori
(GV)
Uneori noaptea, lumini aduc la mal
apa cu formă ta, ascunsă înaripare,
ca sufletul să ţi-l cuprind
din unde.
Îngenunchez pe nisip cersindu-ţi sărutul,
răcorit de ploaie, în alunecări târzii,
ca să te mângâi, timpul meu
neobosit.
Te simt la încheietura mâinii,
ca timp ce ameninţă timpul,
când tu îmi treci din palme în sânge,
surâs de lumină,
legănat tăcut, în inima mea.
Mă refugiez atunci în pietre,
ca un fel de răspuns, la întrebări
nerostite şi te aştept cu fiecare val,
în aerul plin de lumină,
să priveşti cu mine cerul,
printre clepsidre.
-->
Comentarii