Menirea cascadei e căderea
în despletire de coame şi plete,
splendoare efemeră a unui voal de spume,
euforie a saltului mortal
flacără lichidă, cascada
nu doarme, nu-şi conservă energia,
cade, cade într-una, fără să tragă în cădere
nici pasăre, nici vânt
cascada e dreaptă, abruptă, ea
nu înfăşoară
cuvintele în vată,
nu pune-n lanţuri
nici lumina-mamă,
nici curcubeul-tată
inconsistenţă aparentă care spulberă stânca,
bici care loveşte sângele în coaste, să-şi reia
galopul prin artere,
bisturiu care
taie ce trebuie tăiat,
curăţă ce tebuie curăţat,
spală rana, o închide,
vindecă
râde, strigă, hohoteşte,
cântă pe arcuşul luminii
trecându-şi vuietul în sânge
cascada
e încăpăţânarea de a trăi
în pofida
-->
Comentarii