Tu ești cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.
Tu crești în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu", ești "eu"!
Știu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îți scriu dorul meu.
Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciți
Goniți din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniți!
de Gabriela Mimi Boroianu
24.03.2015

Comentarii
Sunt ”tu” din ”eu”-ul cel din tine
Mi-e drag să fii un ”tu” din mine
Și am un ”eu” din fiecare
Sunt ”eu” în flori și-n val de mare...
Frumoasă dualitate -yng /yang întregită în spirala dragostei.
... un duet de poezie admirabil!