Un tot, Universul, unit în sistemul
Perfecţii creaţii, ce-nseamnă întreg,
Îşi poartă fiinţa, îşi duce totemul,
Iar oamenii-l bănuie, dar nu-l înţeleg...
Din noapte şi foc, ne-am născut să murim
Pierduţi pelerini în oceanul stelar
Plutim neştiuţi, socotind că trăim
Microbi ne-nsemnaţi de sistem planetar....
Ne zbatem aiurea în van să aflăm
Secretul de-a şti unde ne ducem
Şi-n taina trecutului nostru săpăm,
Deşarte iluzii din pietre să strângem.....
Ne credem puternici şi tare deştepţi
Dorind să străpungem neantul ceresc...
Oh! Bieţii de noi! Suntem înţelepţi
Dacă ştim, că şi stelele moarte sclipesc??
Şi-n mica distanţă ce ochiul o prinde
Ne pare că suntem stăpâni peste toate...
Păşim importanţi,pe tot ce cuprinde
Soarta găoacei, ce merge spre moarte...
Ce lege ne-a dat microscopica soartă
Şi rostul de-a fi pentru-o clipă în spaţiu,
E-un lucru prea greu să-l pricepem vreodată
Iar clipa de-a fi, o trăim cu nesaţiu...
Şi poate e bine că nu înţelegem
Secretul creaţiei noastre carnale...
Şi-n noaptea Imperiului Cosmic să vrem
Puteri grandioase şi...universale...
Probabil, nu trebui' să ştim ce suntem!!!!
Noi, poate suntem născociţi să hrănim
Cu sufletul nostru, vre-un cosmic sitsem
Şi de-aia suntem hărăziţi să...trăim!!!
Sau, poate cumva, prin destinul etern
Poteca spre Rai, am pierdut-o noi cânvda..
Şi-acuma, suntem rătăciţi în Infern,
Plătind pe vecie păcatul lui Eva....
Dar, orişice-am fi, îngeri buni sau nemernici,
Şi chiar dacă nu ştim ce soartă avem,
Cât suntem de mici, sau de neputernici,
SUNTEM INTEGRAŢI ÎN MĂREŢUL SISTEM!!!
-->
Comentarii
Foarte frumos !
Dragă Lenuş,
bucuroasă de vizita ta, îţi mulţumesc de apreciere!
Cu drag, Lucia